Încet, dar sigur şi solemn…

Blogul unui îndrăgostit de Basarabia

Cugetări ale unor oameni de cultură români despre Eminescu

leave a comment »

eminescu

Mihai Eminescu

GARABET IBRAILEANU: Studii literare
“Eminescu este nu numai cel mai mare scriitor român. El este o apariţie aproape neexplicabilă în literatura noastră. El a căzut în sărmana noastră literatură de la 1870 ca un meteor din alte lumi. Intâmplarea a facut ca unul din cei mai mari poeţi lirici ai secolului al XIX-lea, secol atât de bogat, cel mai bogat în lirici, să se nască la noi, într-un colţ din fundul Moldovei”.

CONSTANTIN NOICA: Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii româneşti
“Eminescu a venit cu mâna plina înaintea nefiintei. Rătăcit, nemângâet, ca un suflet fără parte, exact aşa cum spunea omul Renaşterii despre om cum că e fiinşa ce n-are partea ei, poetul nostru şi-a primit lotul, traind pe masura acestuia, în marginile, ba chiar în nemarginile lui.”
Darul ce ni s-a facut prin Eminescu? A aparut în lumea noastra un om care-a înteles sa fie om deplin. Cineva care n-a vroit sa fie al doilea”.
Eminescu si nefiinţa
“Nefiinţa aduce totuşi odihnă. Eminescu, neodihnă. Nu ne putem odihni în el. Intreg evantaliul lui de deschideri către lume şi cultura se strânge pentru noi într-o inima, care bate.
Carui popor i s-a facut darul acesta? O constiinta mai buna, o spusa mai buna şi exemplara, au desigur câteva mari popoare si culturile lor. Dar câte din ele au cu-adevarat o inima?”
Caci nu de judecat critic, de catre noi, este acum Eminescu, ci de asimilat într-un fel, ca o conştiinţa de cultura de dindărătul nostru de la folclor şi pâna la ştiintele pozitive, devenind astfel conştiinta noastra mai bună, sau poate mustrarea de constiinta a oricarui intelectual, care-i vede necuprinsul, adică sinteza însăşi.”
Un miracol al culturii româneşti
Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice reţinute sau sistemele de filozofie posibile e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ţi-l da o conştiinta de cultura deschisa catre tot”.

EDGAR PAPU: Glosse eminesciene – „Naţional şi universal”
“Pe plan naţional, Eminescu se dovedeste un exponent nedezminţit al pământului nostru, mai întâi prin limbă şi apoi prin stil sau curentul stilistic pe care el îl ilustreaza. Lexicul sau îl arata ca pe un rod autentic al pamântului Moldovei. Atâtea din moldovenismele sale, care, departe de a supara, îi sporesc farmecul poeziei, nu vor mai fi utilizate ulterior nici chiar de scriitori de origine moldoveneasca. Aşa ar fi a îmbla, a împle, nemângâiet, sau pluralul femininelor terminale în inta, cu sufixul schimbat, de pilda: suferinţi în loc de suferinţe. Toate aceste atât de fireşti regionalisme devin garante ale autenticitaţii lui Eminescu, ca expresie a pământului patriei”.

GEORGE CALINESCU: Viaţa lui Mihai Eminescu
“Eminescu a fost, într-un cuvânt, un om înzestrat să exprime sufletul jalnic sau mânios al unei mulţimi în primejdie de a fi strivită de puterile îndârjite ale lumii vechi, să o învioreze cu vehemenţa şi s-o împingă înainte, arătându-i viitorul în chipul unui trecut idilic şi pe care soarta l-a aruncat într-o societate părând entuziastă de progres şi grăbită de a-i lepăda veşmintele vetuste, dar hotarâtă a nu abandona nimic din privilegiile ei”.

Written by sergiuantonescu

Ianuarie 15, 2011 la 2:28 pm

Postat in Uncategorized

Tagged with

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: